Dacă pierderea de os postextracțională este mare, adiția de os este o necesitate, deoarece în absența ei dinții vecini edentației vor avea de suferit și implantarea lor va scădea constant. De asemenea, într-un os resorbit pot fi puse doar implanturi dentare scurte și subțiri, care nu pot rezista la forțe masticatorii timp îndelungat.
Dacă pierderea de os este mică, iar implantul dentar se inseră în primele 3-6 luni postextracțional, adiția de os este facultativă.